de Dan Țop

ISBN 978-606-8955-08-7
Anul publicării: 2018
Caracteristici: 17×24 cm | 158 pagini

Constituirea dreptului social într-o nouă ramură de drept confirmă o cerinţă a evoluţiei sistemului de drept, marcată de apariţia unor ramuri noi, apariţia lor făcând dovada incontestabilă a dependenţei sistemului dreptului de evoluţia relaţiilor sociale, dată fiind amplificarea, fără precedent, a activităţii normative. Este evident că evoluţia dreptului are caracteristică nu numai desprinderea de noi ramuri de drept, sau reunirea acestora în cadrul ramurii de origine, dar şi apariţia unor noi ramuri care „împrumută” trăsături caracteristice de la două sau mai multe ramuri de drept. Dreptul social a fost definit în doctrina franceză, ca acea ramură a dreptului care reglementează exercitarea unei activităţi profesionale independente sau salariate, precum şi consecinţele acesteia dar şi că este alcătuit din două părţi: dreptul muncii şi dreptul securităţii sociale şi că legătura dintre ele se datorează politicii sociale, care are un caracter indivizibil. Doctrina românească a folosit pentru această ramură a dreptului, denumirea de „drept social comunitar” realizând o operă de informare asupra legislaţiei sociale în cadrul Comunităţii Europene cât şi un reper elocvent pentru cunoaşterea stadiului racordării dreptului intern în domeniu la exigenţele Uniunii Europene.