de Silvia Lăpădat

referent ştiinţific: prof. univ. dr. Gheorghe Bârlea

ISBN 978-606-8955-26-1
Anul publicării: 2019
Caracteristici: 13×20 cm | 74 pagini

Mateiu I. Caragiale a reușit să împletească elemente destul de eterogene, într-un proces artistic care se înfățișează ca o sinteză liberă de impulsuri contradictorii. Mateiu este un artist „fără antecesori și fără urmași”. El a realizat o sinteză într-un spirit nou, originalitatea lui Mateiu ține nu numai de stilul său inconfundabil, ci și de structura lui sufletească. Acest aspect am încercat să-l evidențiez în primul capitol, încercând o schiță de portret al unui suflet tulbure, care se lamentează pe tema declinului aristocratic. El refuză societatea, și preferă să trăiască în imaginar, și acest lucru este evident, pentru că nici eroii săi nu se pot ordona și plia ei, sunt aristocrați decadenți, care s-au opus cu voință societății (Pantazi, Pașadia), sau pe care destinul i-a convertit (Pena Corcodușa, Arnotenii).